Dintre liber-cugetătorii ce ne împresoară, adesea, ca o turmă, mai dragi mi-s cei ce-şi pun problema dacă, uneori, gândesc. Dezinvoltura şi sclipirile de geniu, chiar spontaneitatea şi prezenţa unora, de spirit, nu sunt gheizere, ci exerciţii de supravieţuire printre proşti…
Astăzi e ziua maghiarilor de pretutindeni. Nu sunt şovin, ci doar naţionalist, la fel ca Iorga de exemplu. Dar îmi imaginez un dialog cu vicepremierul Markó Bela, în care eu l-aş întreba: Nu e şi onania tot un fel de autonomie? Mai e şi ecologică, adică… verde. Nu?
Suntem ciudaţi: inspirăm, respirăm şi transpirăm milă, la cote absurde, chiar cinice parcă.
Dacă până mai ieri era doar fantastic, acum avea şansa să devină şi ştiinţifico-, un fel de monstru mic şi chel. A ratat-o şi pe asta.
Înainte de câine sau porc, barbatul e ultimul filtru pentru mâncarea pe care ţi-e milă să o arunci. La unii se vede…
Întrebare copilărească: locuitorii capitalei se numesc… capitalişti?
La noi, aventurarea pe şoselele patriei e ca un fel de coborâre în subteran. Aşa că… noroc bun, dragilor!
Din păcate, în România, singurul moment autentic de experimentare a exerciţiului democratic e votul. Mai grav e că unii şi-l refuză cu obstinaţie de catâri, închipuindu-se, astfel, independenţi, chiar liberi. Pe ăştia eu i-aş numi robii naivităţii şi ai manipulării…
Filed under: Vorbe de duh Tagged: 15 martie, autonomie, blogul lui teo, blogul lui Teo Negura, caine, ecologic, exercitiu democratic, gandesc, geniu, Marko Bela, nationalist, negura, Nicolae Iorga, onanie, porc, prosti, radio ardeleanul, Romania, sosele, sovin, teo, Teo Negura, teonegura, teonegura blog, teonegura.wordpress.com, Trafic cu Hituri, turma, verde, Vorbe de duh, vot, ziua maghiarilor de pretutindeni
